pentruanimale.ro

Birmaneza

Birmaneza

Origine si istoric

Se spune ca este pisica sacra din Birmania. Cunoscuta initial in Franta si apoi in toata Europa, din 1925, in prezent cresterea ei pare sa fie in regres, exemplarele frumoase obtinute in ultimuii 10 ani “disparand” progresiv, fara sa fie intotdeauna inlocuite. Acest lucru trebuie sa alerteze societatile feline pentru a face eforturi de reconstituire a rasei.
Paradoxal, originea ii este deosebit de controversata, in ciuda numelui, care ne sugereaza ca provine din Birmania. Multi autori au facut din Birmaneza un animal legendary. “Leaganul” acestor pisici superbe s-ar afla in templul din Lao-tsun din Birmania. Cu exceptia monografiilor despre rasele de pisici, ale lui Sir Russel Gordon si August  Pavia, care sustin ca, indubitabil, provin din Birmania, niciun alt document nu adduce precizari referitoare la ascendenta rasei. Prima pereche de pisici birmaneze este adusa in Frana, din Birmania, in anul 1925, de catre doamna Thadde-Hadisch. Masculul ar fi pierit pe corabie in timpul caratoriei, iar femela, din fericire gestanta, a nascut, la Nisa, pui birmanezi. Dintre acesti pui, o femela, Poupee(Papusa), a fost remarcata ca fiind tipul birmanez cel mai perfect. Papusa a fost apoi imperecheata cu un motan siamez, din lipsa de mascul birmanez. Din nastere in nastere, retinandu-se numai puii cu aspect birmanez, a fost obtinuta susa Madalpour, numita astfel dupa numele primului mascul ce a pierit pe vapor inainte de a ajunge in Franta. Plecand de la faptul ca Papusa fusese imperecheata cu un motan siamez, alti crescatori au imperecheat motamni birmanezi cu female din din susa Madalpour, dar siameze “inmanusate” (adica avand labele albe, ca sic and ar fi purtat botosei sau manusi), obtinand exemplare birmaneze “incaltate”, care nu i-au impresionat pe crescatori. Reinnoind frecvent genitorii, crescatorii au obtinut exemplare birmaneze mai viguroase, dar si mai conforme primelor standard. Asa a aparut un nou tip de Birmaneza, cu mult superioara celei de la care se pornise selectia. Ne intrebam de ce cresterea acestei rase a ramas, in present, doar la stadiul la care ajunsese din primele incercari?
O monografie recenta, Cats(1992), scrisa de englezoaica Amanda O’Neill, precizeaza ca originea rasei este din interiorul Templului Burma(Birmania) si o numeste, in engleza, Sacred Cat of Burma. Dar nu este exclus ca pisica birmaneza sa fie strabuna pisicii siameze sau, cel putin, o ruda a ei apropiata, fapt usor de observant de altfel, deoarece exista multe asemanari intre cele doua rase in ceea ce priveste tipul, culoarea blanii, ochii, usurinta imperecherii, obiceiurile in rasa si tipatul. Aceste pisici nu miorlaie, ci scot zgomote sub forma unor tipete. In unele lucrari se precizeaza ca exista posibilitatea ca Birmaneza sa se fi imperecheat, candva, cu motani anuri (fara coada) din Indochina, sis a se fi nascut pisici ale caror coada poate fi indoita, rasucita sau trunchiata. Labele albe, appreciate uneori la pisica birmaneza, sunt destul de frecvent  intalnite la Siameza. Interesant este ca, uneori, printre puii fatati de siameze apar exemplare cu par lung. Aceste fenomene nu reprezinta decat o intoarcere la stramosi si dovedesc, in primul rand, originea comuna a celor doua rase si apoi veridicitatea legii de baza a biologiei: ontogenia repeat filogenia.
In sfarsit, mai trebuie spus ca o incrucisare intre birmaneze si siameze inmanusate va da, dupa a doua generatie, intr-o proportie foarte mare, pui de tip birmanez. Acestia, incrucisati intre ei, vor da pui birmanezi in proportie de 90-100%

Standard

Subiectii exceptionali sunt dificil de obtinut in cadrul rasei, pentru ca trebuie sa raspunda unor exigente deosebite pentru trei grupe de caractere in acelasi timp: repartizarea culorii, calitatea blanii, aspectul.
Pisica sacra birmaneza trebuie sa aiba o blana pigmentata doar la extremitati, ca siameza. Aceste parti sunt: fata, urechile, labutele si coada. Tot ca la siameza culoare ochilor trebuie sa fie albastru-inchis.
O caracteristica esentiala este pigmentarea extremitatii labutelor care este stearsa si lasa loc unei zone albe; este ceea ce numim manusa. Este de dorit o manusa de un alb pur, identica la cele 4 labute si care sa acopere doar ghearele. La fiecare membru posterior manusa trebuie sa urce sub picior pentru a desena un cui sau un pinten a carui extremitate se situeaza intre jumatatea si a doua treime a distantei care separa pernita de rotula genunghiului.
Calitatea blanii constituie, in standard, o alta constrangere. Blana trebuie sa fie matasoasa. Parul trebuie sa fie semilung pe gat, corp, laterale si pe coada, dar scurt pe fata si pe membre.
In sfarsit, aspectul trebuie sa raspunda unor criterii bine determinate, avand indeosebi proportii medii, numite medioline.
Capul va fi in armonie cu restul. Din fata, vom observa urechile destul de mici, dar nu prea rotunjite, plasate pe un craniu mare; pometii vor fi rotunzi. Din profil, se poate observa o frunte un pic bombata, un nas mediu fara stop, o barbie puternica. Trebuie evitate aspectele de tip oriental sau persan.

Varietati

Astazi, sunt recunoscute la Livre officiel des origines felines 40 de varietati. Crearea unor noi varietati a cauzat polemici in randul crescatorilor de pisici sacre birmaneze, deoarece presupune incrucisari cu alte rasepentru introducerea genelor culorilor dorite. Specialistii considera ca exista riscul unei devieri a tipului morfologic si a calitatii blanii dorite de standard.

Caracter si crestere

Pisica sacra birmaneza este cunoscuta ca fiind o pisica linistita, adaptandu-se bine la viata de familie. Vocea sa este dulce si nu seamana cu cea a siamezei. Se poate nota faptul ca, dupa exemplul siamezei, pisoii se nasc in intregime albi. Diferentele incep sa apara la cateva zile si vor fi vizibile la o luna. Contrastul optim si calitatea nu vor fi obtinute decat in jurul varstei de 2-3 ani.

Particularitati genetice

Caracterul point (manusile) al pisicii sacre birmaneze este rezultatul actiunii genei care da acelasi rezultat si la siameza.

Defecte

Pentru pisica sacra birmaneza petele albe situate in zonele colorate si, invers, petele colorate din zonele albe reprezinta defecte foarte grave. La fel se intampla si cu manusile care sunt prea sus si cu absenta extremitatilor colorate, sau a pintenilor la manusile posterioare. Un deget fara manusa, albul prezent pe fata, pe urechi si pe coada duc la descalificare.

Bibliografie:Pisica Larousse -comportament ingrijire rase - Dr Rousselet-Blanc